Traim intr-o lume in care am devenit foarte sensibili cu toate barbile si atitudinile de duri. Suntem ofensati de cele mai mici ironii si suntem dispusi sa aruncam la gunoi prietenii pentru ca orgoliul personal si convingerile bazate pe sentimente sunt mai puternice decat logica elementara.
Practic arte martiale, si de cand am pasit in sala am detestat politica de orice fel. Nu dezbaterea de idei, ci politica murdara, aruncatul cu noroi, lipsa de respect gratuita si atitudinea de badaran. Am invatat pe unde am fost ca respectul si politetea te pot duce departe, in timp ce o atitudine proasta poate inchide usi in nas urgent. Am invatat sa respect munca si dedicarea pentru o idee a unui om, indiferent daca am fost de acord cu ideea sau nu.
Observ insa tot mai mult, atitudinea de genul “ce facem noi e bine si toti ceilalti fac gresit”. Cei care fac gresit sunt evident impotriva noastra si ne vreau raul deci ar fi bine sa fie exterminati, pacat ca ne opreste legea. Ne uram unii pe ceilalti cu patima, pentru ca suntem romani, unguri, pro/anti americani anti/pro imigratie, pro/anti rusi, feministi, liberali, pnlisti psdisti,utcisti, pionieri, mai negri, prea albi, conducatori de motocicleta, practicanti de aikido, mma, kungfu, practicanti, nepracticanti, soimi ai patriei, ortodocsi, catolici, protestanti, buddhisti , musulmani, chinezi, japonezi si lista nu are sfarsit. Punem pe prim plan sentimente si reactii in locul logicii si a gandirii. Luam decizii fiind influentati si mintiti si ne este lene sa gandim cu capul personal sau macar sa verificam ceea ce inghitim pe ochi si urechi pentru ca asta nu am fost invatati. Luam exceptiile drept regula si respingem regula pentru ca nu ne convine. Respingem si faptele care contrazic parerile nostre preconcepute. Parerile noastre sunt ale nostre si nu putem renunta la ele si evident ca in fata lor, stiinta, statistica si uneori chiar matematica elementara nu au nici o valoare. Consideram ca informatia este cunostere si credem ca memoria este intelepciune. Minciuna repetata devine adevar doar pentru ca ne face se ne simtim bine si superiori. Credem ca toate ni se cuvin si ca putem cumpara orice. Prin urmare strugurii devin acri daca nu ii putem ajunge. Si acreala ne patrunde in suflet si murim incet incet ramanand insa invidia. Nu mai actionam ci reactionam.
Punem pe prim plan tot ce este in exterior uitand ca adevarata schimbare incepe cu ordinea si claritatea interioara. Ne place zgomotul si nu muzica. Inchei cu o fabula pentru copii(autor Alexandru Donici) :
Racul, broasca si o stiuca
intr-o zi s-au apucat
De pe mal in iaz s-aduca
Un sac cu grau incarcat.
si la el toţi se inhama:
Trag, intind, dar iau de sama
Ca sacul sta neclintit,
Caci se tragea neunit.
Racul inapoi se da,
Broasca tot in sus salta,
stiuca foarte se izbea
si nimic nu ispravea.
Nu stiu cine-i vinovat;
insa, pe cat am aflat,
Sacul in iaz nu s-a tras,
Ci tot pe loc a ramas.
Asa-i si la omenire,
Cand in obste nu-i unire:
Nici o treaba nu se face
Cu izbanda si cu pace.